Shazam! sau despre încă un film cu super-eroi

Cu toții avem un super-erou în interiorul nostru și trebuie doar puțină magie pentru a îl scoate afară. Cam despre asta este vorba în „Shazam!”, cea mai nouă producție New Line Cinema, în regia lui David F. Sandberg.

Filmul prezintă un erou atipic din Universul DC Comics. De ce atipic? Pentru că Shazam pornește într-o călătorie inițiatică de a înțelege importanța faptului de a-i ajuta pe cei din jurul său și a responsabilității pe care o poartă prin puterile sale.

„Shazam!” este o comedie lipsită de pretenții, destinată publicului de peste 12 ani, cu momente amuzante și o poveste atent creionată de către scenariști.

(mai mult…)

Men in Black: International sau despre un sequel destul de amuzant al francizei

De mică mi-au plăcut filmele cu extratereștrii și, cum prindeam câte unul la tv, nu mă mai mișcam de pe canapea până nu se termina. Pe lângă franciza „Alien”, care rămâne my all time favourite, seria „Men in Black” cu Will Smith și Tommy Lee Jones mi-a plăcut mult și ea, pentru că a avut acel ceva inedit cu care a captat atenția: extratereștrii sunt printer noi de mult timp și sunt ținuți în frâu, fix sub ochii lumii, de o organizație secretă. 😀

Vara aceasta am pătruns din nou în universul MiB prin intermediul sequel-ului „Men in Black: International”, un blockbuster distractiv, plin de efecte speciale mișto și cu o distribuție bună. Nu este însă ca celelalte filme din franciza MiB, pentru că nu vizează excelența, ci distracția spectatorului.

(mai mult…)

Captain Marvel sau despre un film de la care așteptam mai multe

Uitându-mă la „Captain Marvel”, mă tot gândeam că este un alt film obișnuit cu super-eroi, a cărui intrigă este asemănătoare cu cele pe care le-am văzut de multe ori înainte. Pe bune! Adică în afară de faptul că am aflat cine este Carol Danvers, că ni s-a făcut cunoștință cu versiunea mai tânără a lui Nick Fury (Samuel L. Jackson) sau că ne-a fost dezvăluită originea Teseractului pe care Thanos l-a căutat cu atâta ardoare în „Avengers: Infinity War”, filmul este foarte dezamăgitor.

Scenariștii au încercat să îl facă o piesă de legătură între trecutul și prezentul din Universul Cinematografic Marvel (dat fiind faptul că este preambul pentru „Avengers: Endgame”), dar nu prea le-a ieșit. Sincer, speram să aibă o poveste mai interesantă, cu mai multă acțiune și personaje mai bine dezvoltate. În schimb, „Captain Marvel” încearcă să spună prea multe lucruri deodată pentru a face acea legătură, ceea ce duce la o poveste dezordonată, în care atenția trece constant de la scene din trecut, la scene din prezent și invers.

Unele momente sunt distractive, nu neg asta, iar chimia dintre Brie Larson și Samuel L. Jackson mai salvează spectatorul din plictiseală. Ah! Și să nu uit de pisica foarte simpatică ce completează distribuția. Dar în rest, are o nostalgie a anilor `90 și se simte mai mult ca un film polițist.

(mai mult…)

Se învârt roțile pentru parada SkirtBike Brașov din 27 iulie!

Fetelor, mai este foarte puțin până la cea de-a 5-a ediție SkirtBike Brașov, așa că sper că v-ați pregătit bicicletele, ţinutele şi coşuleţele pentru parada din 27 iulie! Se anunță o zi plină de culoare și de vibrație cu picnic party, after-party și multe, multe premii faine pregătite de organizatoare.

Anul acesta SkirtBike Brașov are o misiune foarte specială și îndeamnă comunitatea de bicicliste să se implice pentru o cauză benefică tuturor – aceea de a crea spații special amenajate pentru parcarea bicicletelor în siguranță, în zonele de maxim interes din oraș. Astfel că, ediția cu numărul 5, pornește prima rotiță a comunității #skirtbikebrasov, aceea de a monta câteva rasteluri pentru parcarea bicicletelor în centrul vechi, lângă zonele pietonale.

Echipa organizatoare crede cu tărie că implicarea în misiunea SkirtBike Brașov din acest an va încuraja comunitatea brașoveană să pedaleze mai des prin oraș, pentru a contribui la susținerea unui oraș mai verde și mai puțin aglomerat și pentru promovarea unui stil de viață mai sănătos în orașul de la poalele Tâmpei.

Vrei să te implici în misiune? Participă la ediția a 5-a SkirtBike Brașov!

(mai mult…)

Rocketman sau despre povestea fantastică a lui Elton John

Cât de mult mi-a plăcut „Rocketman”! La fel de mult ca și Bohemian Rhapsody”, dar filmul ăsta a avut ceva mai fantastic, care m-a prins de la prima secvență. Aș putea să spun că este inspirația din spatele fiecărui cântec, care ne arată ceea ce Elton simțea cu adevărat atunci când a compus fiecare cântec. Aș putea să spun că este modul în care i-am simțit gândurile și sentimentele, tristețe sau dezamăgirea. Dar cred că mi-a plăcut cel mai mult din cauza „fanteziei” muzicale create de Dexter Fletcher, pentru a înțelege la un nivel mai personal, lupta lui Elton cu demonii interiori.

„Rocketman” prezintă povestea vieții lui Elton John, de-a lungul anilor, de la începuturi, ca „minune” la Academia Regală de Muzică din Londra și până la perioada sa de dependență și de vindecare. Suntem purtați prin intermediul cântecelor prin numeroase momente iconice pentru povestea de ansamblu: cum l-a întâlnit Elton pe cel mai bun prieten al său, pe Bernie Taupin, cum au compus împreună cântecele memorabile pe care le fredonează lumea întreagă, cum lipsa de iubire a părinților l-a făcut pe tânărul Elton să se refugieze în alcool și droguri sau cum și-a dat seama singur că are nevoie de ajutor ca să scape de această dependență etc.

(mai mult…)

Recomandare de carte: Camera de Emma Donoghue

„In the world I notice persons are nearly always stressed and have no time. In Room me and Ma had time for everything. I guess the time gets spread very thin like butter over all the world, the roads and houses and playgrounds and stores, so there’s only a little smear of time on each place, then everyone has to hurry on to the next bit.”

***

Ce ai face dacă, din senin, ar trebui să trăiești pentru restul vieții doar într-o cameră mică, fără posibilitatea de a ieși afară, de a simți razele soarelui atingându-ți pielea, de a respira aerul dulce și de a simți iarba sub tălpi? Ce ai face dacă ai putea doar să privești cerul printr-un gemuleț mic, în tavan și ai depinde doar de mâncarea, hainele și unele lucrușoare aduse de cel care te-a răpit când aveai 19 ani? Cum ai rezista și cel mai important, cum s-ar dezvolta normal și sănătos, din punct de vedere psihologic, un copil crescut într-un astfel de mediu izolat?

Toate aceste gânduri mi-au venit în minte în momentul în care am început să citesc cartea „Camera” („Room”), scrisă de irlandeza Emma Donoghue. Romanul prezintă povestea unei fete răpite de un bărbat bolnav mintal și ținută în captivitate de acesta, timp de 5 ani. Tânăra (al cărei nume nu este important, fiind una dintre multe) rămâne însărcinată și este nevoită să nască singură și să își crească băiețelul în acea cameră lipsită de ferestre, privată de mâncare și de lucruri esențiale. „Închisoarea” ei are pereții capitonați pentru ca vecinii să nu o audă cum strigă după ajutor și o ușă care se deschide doar cu un cod de acces.

(mai mult…)

Podcasturi numai bune de ascultat în weekend

Au dispărut zilele în care mă chinuiam să găsesc un post de radio interesant sau un canal de Youtube care merita ascultat. Acum am o selecție cu ceea ce mă interesează în aplicațiile preferate de podcast: de la discursuri motivaționale, până la stand-up, de la povești despre carieră și succes, până la interviuri cu actorii preferați.

Sunt sigură că mulți dintre voi ascultați podcasturi zilnic sau săptămânal. Eu le ascult în timp ce fac mâncare sau curățenie, la cumpărături sau când merg pe stradă. Dacă și tu ești un podcast lover, îți recomand mai jos câteva episoade care mie mi-au mers la inimă:

ZestLuluts și Zvâc, despre Dume, creativitate și freelancing: un interviu despre prietenie, creativitate, viața de freelancer, despre Dume de mestecat, unul dintre cele mai cool proiecte din România și despre scrisul ca terapie.

(mai mult…)

Recomandare de carte: Muza de Jessie Burton

„Viața mea era un vrej de fasole, eu eram Jack, iar frunzișul creștea întruna, abundent, impresionant și cu o asemenea viteză, încât abia apucam să mă cațăr. Am iubit și am pierdut iubirea; am descoperit un soi nou de creativitate și senzația de apartenență. Și s-a întâmplat și ceva mai profund, ceva mai tainic, prin care trecem cu toții, iar dacă nu, ne așteaptă undeva – momentul de neuitat când ne dăm seama că suntem singuri.”

***

Romanul „Muza”, apărut în 2017 la editura Humanitas Fiction, are o copertă atât de delicioasă, încât am știut de la început că o să îmi placă mult. Pe fundalul turcoaz al coperții, pot fi recunoscute o mașină de scris, pensule și chiar și un pistol, toate elemente de „recuzită” dintr-o acțiune atent construită de Jessie Burton, cu schimbări de situație imprevizibile și un final neașteptat. „Muza” este o carte complexă, care deși are două planuri narative, este foarte ușor de citit.

Romanul începe cu primul plan, cel din Londra anilor 1967, unde Odelle Bastien, o tânără de culoare, ce visează să devină scriitoare, este angajată ca dactilografă la celebrul Institut de Artă Skelton. Odelle este naratoarea acestui plan și va avea pe parcursul poveștii un rol de investigator al originii unui tablou celebru. Tabloul, aflat în posesia lui Lawrie Scott, un englez de care se îndrăgostește la nunta celei mai bune prietene, pare a fi o capodoperă pierdută a unui pictor spaniol.

Ajunsă sub aripa lui Marjorie Quick, directoarea institutului, Odelle caută să descopere adevărul despre tablou: cine a fost pictorul, care au fost împrejurările în care a fost pictat și de ce a fost ascuns timp de peste treizeci de ani. Odelle își dă seama că între Marjorie și tablou există o legătură ascunsă, pe care directoarea nu vrea să o dezvăluie și care îi face rău, astfel că tânăra se străduiește să descopere cât mai mult din istoria controversată a tabloului.

(mai mult…)

3 filme la care să nu te uiți pentru că îți pierzi timpul

Mary Queen of Scots – 2018

Un film cu Margot Robbie și cu Saoirse Ronan care m-a dezamăgit. Am așteptat să îl văd de când a fost anunțat, mai ales că sunt 2 dintre actrițele mele preferate, dar în afară de costume și peisajele scoțiene, nu mi-a plăcut deloc. În tot filmul nu se întâmplă nimic concret și sunt multe sincope între evenimentele redate și cele care s-au întâmplat în realitate.

Pe scurt: Mary Stuart (Saoirse Ronan) a ajuns regina Franței la 16 ani, dar se întoarce în Scoția natală pentru a-și recupera tronul de drept, după ce devine văduvă la 18 ani. Nu îi este însă ușor, pentru că Scoția se află sub dominația reginei Elizabeth I (Margot Robbie), verișoara ei. Începând cu fratele ei, toți o trădează pe Mary, fără să ni se explice exact de ce, iar Elizabeth se află într-o stare constantă de paranoia, pentru ca Mary să nu îi fure cumva tronul.

În realitate, Mary și Elizabeth nu s-au întâlnit niciodată față în față, doar au comunicat prin scrisori și Mary a fost capturată când s-a dus prima dată în Anglia și a rămas în arest la domiciliu până la decapitarea ei. Din punctul meu de vedere, a fost acordată o prea mare atenție scenelor sexuale și homosexualității. Dacă ești interesat de povestea adevărată a Mariei Stuart și a relației ei cu Elizabeth, există multe documentare istorice la care să te uiți în schimb.

(mai mult…)

Eu cu mine, tu cu tine – despre importanța timpului petrecut cu noi înșine

Ne petrecem majoritatea vieții cu alte persoane, ca mamă sau tată, soră sau frate, prieten sau vecin, soție sau soț, angajat sau coleg etc. Sunt atât de multe roluri pe care trebuie să le jucăm zilnic și sunt tot mai rare momentele de liniște pe care le putem petrece cu noi înșine. Ziua este plină de responsabilități și îndatoriri și este foarte ușor să uităm de noi în toată această grabă.

Când a fost ultima oară când ai petrecut timp cu tine însuți, fără să fii deranjat de nimeni și fără să te simți vinovat pentru asta? Când a fost ultima dată când așa ai aflat ceea ce îți dorești cu adevărat?

Eu o să răspund că nu așa demult, pentru că nu îmi plăcea să mă aud criticându-mă pentru x sau y lucru făcut prost din punctul meu de vedere, sau spunându-mi că sunt leneșă, lipsită de inspirație și creativitate sau făcându-mi scenarii nasoale pentru diversele probleme prin care treceam. Preferam să fiu ocupată ca să nu am timp să reflectez asupra lucrurilor, să citesc sau să mă uit la filme și seriale ca să evadez în lumi perfecte.

(mai mult…)