Zi: 04/06/2019

Recomandare de carte: Camera de Emma Donoghue

„In the world I notice persons are nearly always stressed and have no time. In Room me and Ma had time for everything. I guess the time gets spread very thin like butter over all the world, the roads and houses and playgrounds and stores, so there’s only a little smear of time on each place, then everyone has to hurry on to the next bit.”

***

Ce ai face dacă, din senin, ar trebui să trăiești pentru restul vieții doar într-o cameră mică, fără posibilitatea de a ieși afară, de a simți razele soarelui atingându-ți pielea, de a respira aerul dulce și de a simți iarba sub tălpi? Ce ai face dacă ai putea doar să privești cerul printr-un gemuleț mic, în tavan și ai depinde doar de mâncarea, hainele și unele lucrușoare aduse de cel care te-a răpit când aveai 19 ani? Cum ai rezista și cel mai important, cum s-ar dezvolta normal și sănătos, din punct de vedere psihologic, un copil crescut într-un astfel de mediu izolat?

Toate aceste gânduri mi-au venit în minte în momentul în care am început să citesc cartea „Camera” („Room”), scrisă de irlandeza Emma Donoghue. Romanul prezintă povestea unei fete răpite de un bărbat bolnav mintal și ținută în captivitate de acesta, timp de 5 ani. Tânăra (al cărei nume nu este important, fiind una dintre multe) rămâne însărcinată și este nevoită să nască singură și să își crească băiețelul în acea cameră lipsită de ferestre, privată de mâncare și de lucruri esențiale. „Închisoarea” ei are pereții capitonați pentru ca vecinii să nu o audă cum strigă după ajutor și o ușă care se deschide doar cu un cod de acces.

(mai mult…)