Lună: Octombrie 2015

Sa fim cu totii buni! #colectiv

Era puţin trecut de ora 00.00. Un breaking news despre o explozie într-un club din Bucureşti mi-a atras atenţia pe Facebook. Am văzut apoi că Alina întrebase gaşca de prieteni din capitală dacă sunt ok. În momentul următor, i-am trimis mesaj Andreei, să văd ce face. Nu mi-a răspuns. Am sunat-o. Mi-a dat ocupat şi am ştiut că e ok, că dormea, că nu era în oraş. Ştii sentimentul ăla când ţi se ia o piatră de pe inimă şi respiri uşurat? Ei bine, ăla e!

După jumătate de oră, televiziunile erau la faţa locului şi relatau ce s-a întâmplat. Imaginile cu medicii care resuscitau tineri erau de coşmar. Ca de obicei, mass-media apucă de un nou subiect cu dinţii şi îl despică pe toate părţile, fără să cenzureze astfel de imagini din respect pentru familiile victimelor. Toţi se întreceau în bilanţuri ale numărului real de morţi şi răniţi, în relatări ale martorilor, în zvonuri şi muzică de înmormântare. Mi s-a făcut silă deşi până acum ar trebui să fiu obişnuită cu aşa ceva.

Şi, mai silă decât toate astea la un loc, mi s-a făcut din cauza răutăţii oamenilor. Mai bine zis, de răutatea, nepăsarea şi ipocrizia tipului de român cârcotaş şi miserupist care îşi permite să facă glume cu privire la orice tragedie. Pe pagina evenimentului au apărut rapid postări şi comentarii ale multor indivizi care spuneau ba că de vină e Halloween-ul, ba că de vină sunt tinerii care merg în cluburi (aka boschetari şi drogaţi), ba că de vină sunt tot cei tineri pentru că invocă diavolul şi merg la concerte de satanişti şi câte şi mai câte. Doamne, pe ce lume trăim şi, mai ales, ce fel de oameni sunt în ea?

Nu pot să-mi imaginez ce e în sufletul părinţilor care îşi caută copiii sau în sufletul prietenilor care au pe cineva în spital la terapie intensivă. Mi se face pielea de găină când văd pozele celor dispăruţi, căutaţi prin spitale de familii. Mă apucă apoi o tristeţe şi mai mare când apar specimene care spun că „aşa vă trebuie pentru că invocati diavolul”. Da, asemenea oameni există printre noi şi se vede că nu s-au confruntat niciodată cu astfel de tragedii. De ce nu putem să fim cu toţii buni?

Cateva vorbe am avut de zis. Mi-aş dori să nu se mai comenteze cu atâta lipsă de bun simţ şi să se întrebe în schimb: unde pot dona sânge?

colectiv

Dumnezeu să-i odihnească!

Anunțuri

Cat te costa sa spui „Cu placere” si „Multumesc”?

Nimic. Chiar nimic. Nu te costă nimic să arăţi că ai cei 7 ani de acasă.

Dacă eu îi spun „Mulţumesc” vânzătoarei de la magazin, iar ea bagă banii în casă sictirită şi nu zice nimic, să îi mai calc pragul a doua oară?

Am intrat ieri într-un magazin naturist. Am văzut că farmacista era plictisită şi dorea să scape repede de clientul din faţă. Eu ştiam exact ce vreau să cumpăr, aşa că am scutit-o de un dialog mai lung cu privire la probleme, remedii etc. La sfârşit, i-am mulţumit şi i-am urat o zi plăcută. Ea – niciun cuvânt. Nici persoana de dinainte nu s-a ales cu vreo politeţe din partea ei.

Poate sunt eu prea pretenţioasă, dar dacă ai bun simţ, răspunde-i şi tu persoanei ce ţi-a mulţumit, pentru că aşa este frumos. Poate ai o zi proastă. Cu toţii avem. Nu o arăta în faţa clienţilor, cu atât mai puţin nu îţi exterioriza năduful asupra lor. O parte din ei nu vor mai apela la serviciile firmei pentru care lucrezi.

Dacă eşti angajator, instruieşte-i pe angajaţi să fie respectuoşi, politicoşi şi cu bun simţ mereu. Vânzarea reprezintă o parte importantă din marketing-ul realizat pentru brand, iar imaginea companiei poate avea mult de pierdut din cauza atitudinii lor. Un client pierdut, rămâne pierdut.

Nu spun că toţi lucrătorii comerciali sunt aşa. De multe ori, unii mi-au oferit o stare mai bună şi am ieşit zâmbind din magazin. Este însă frumos să spui „Mulţumesc” şi „Cu plăcere” mereu.

cat_te_costa_sa_spui_cu placere_si_multumesc

Hai, că se poate! 🙂

sursa foto: pinterest.com

Cum poate plati un bar o campanie de publicitate?

Am dat ieri peste un experiment de promovare foarte eficient, realizat pentru un bar din Rusia. Deoarece bugetul pe care patronii puteau să îl cheltuiască pe publicitate era unul foarte mic, firma de advertising a venit cu o idee simplă, dar de efect: au rugat barmanii să contribuie la sumă prin bacşişul lor.

Cu aceşti bani de început, campania de advertising s-a desfăşurat pe o perioadă de 2 săptămâni, timp în care au rulat spoturi pe ecrane în 13 locaţii din oraş. Campania a funcţionat, barul câştigând peste 281.000 de ruble în urma buzz-ului creat asupra experimentului. Iată cum printr-o idee foarte simplă, barul a fost promovat în tot oraşul şi a obţinut bani pentru viitoare campanii de advertising prin bacşişuri.