Intamplarea mea hazlie

Întâmplarea mea hazlie este o fiinţă vie. Peruşul care în fiecare zi îmi aduce zâmbetul pe buze cu nebuniile lui, cu tabieturile pe care le-am învăţat de-a lungul timpului, cu sunetele prin care ne încântă, cu propriul lui sufleţel.

Ca orice copii, eu şi Andreea, sora mea, ne doream mult de tot un animal de casă. La început, ai mei nu au fost de acord cu asta. Face mizerie, trebuie să ai grijă de el non-stop etc. etc. (argumentele tuturor părinţilor). Se pare însă că şi-au făcut efectul „the puppy eyes”, iar ai mei au cedat dorinţei noastre. Când a împlinit 8 ani, Andreea a primit cadou un papagal. Un mic gălbior, cu pieptul verde şi albastru în obrăjiori. L-am botezat Fery.

fery

De atunci, a devenit răsfăţatul familiei, sursa constantă de bună dispoziţie, de dimineaţa până seara, exceptând momentele când mai doarme şi el, bineînţeles, să îşi refacă rezervele de energie. Ai mei se laudă cel mai mult rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor cu întâmplările hazlii din primul an la noi.

Prima lui zi acasă. Cea dintâi acomodare cu a sa colivie. Prima căzătură de pe leagăn. Nu ştia săracul de ce se mişcă băţul acela şi s-a dezechilibrat imediat. De la a doua încercare, a prins şmecheria, iar de atunci este locul lui preferat din colivie.

Primul lui contact cu mâncarea gătită. Prima baie în supă. Fery a vrut să vadă ce este în farfuria aceea mai adâncă, din care eu mâncam cu poftă. S-a suit pe farfurie, a făcut pleosc în supă şi a ieşit pe partea cealaltă puţin cam şifonat. Câteva zile nu s-a mai apropiat de masă. Mic gurmand ce este, are locul lui la masă. Ajunge de fiecare dată primul şi începe să înfulece pe nerăsuflate felurile sale preferate.

Primele lui cuvinte. Această amintire îmi este foarte dragă. Las deoparte modestia când spun că eu sunt cea care l-am învăţat să vorbească. Ai mei nu mă credeau când le spuneam. Până într-o noapte. Mama trebuia să calce o cămaşă pentru a doua zi. A venit la noi în cameră, a aprins lumina şi s-a pus pe treabă. Noi dormeam bine-mersi, însă a deranjat din somn o mică pasăre de care uitase în graba ei. Dintr-o dată, în cameră se aude un „Ce faci?” tare şi inconfundabil. Mama se uită la noi, crezând că ne-a trezit. Apoi se uită la colivie. Fery al nostru o privea îmbufnat, înfoindu-se în pene în stilul lui caracteristic, întrebând-o şi din priviri ce face. A doua zi, mama s-a lăudat tuturor cu Fery al nostru, iar eu eram în al nouălea cer pentru că îmi confirma spusele.

Ziua lui Fery este pe 14 septembrie. Anul acesta a împlinit 11 ani. 11 ani de iubire, de năzbâtii, de amintiri.

 

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Probă sponsorizată de Reeija.ro.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s