Sa ne lasam dorintele sa pluteasca

Fără să stau prea mult pe gânduri, m-am urcat în maşină şi am pornit la drum. Unde, nici eu nu ştiam. Dimineaţa era însă prea frumoasă şi am vrut să profit la maxim de vremea bună. De o carte, de soare şi de aer curat aveam nevoie. Trebuia să îmi mai pun ordine în gândurile mele amestecate şi să mă relaxez.

Cerul albastru deasupra mea, lanuri de floarea-soarelui de o parte şi de alta, maci roşii, singuratici, ademenitori, muzică în surdină. Dispoziţia mea bună atingea cote alarmante, iar asta era tot ce îmi doream de la acea zi. Am descoperit o mică poiană ce întruchipa colţul de rai perfect pentru mine şi am decis să las natura să mă încânte. Mi-am pus mâinile sub cap şi am început să privesc norii.

La un moment dat, când am deschis ochii, totul în jur era schimbat. Poiana era cu susul în jos. Stăteam pe nori, dedesubtul lor erau luna şi stelele, iar deasupra, lumea. Cât de frumos poate fi cerul privit de sus. Nu se compară cu cel pe care îl vedem în fiecare seară. Iar cireaşa de pe tort erau fulgii de zăpadă. Ningea prea frumos ca să fie adevărat. Fulgii de zăpadă se ridicau din nori, învăluind totul în jur. Dansau, legănându-se în jurul meu, deasupra maşinii, iar apoi urcau sus de tot, agăţându-se de iarbă şi de copaci. Zăpada a dat totul de gol şi atunci am ştiut că visez. Probabil îmi era tare dor de sărbătorile de iarnă, că altfel nu îmi imaginez cum aş fi putut abandona vara unei astfel de iluzii.

Am sărit din nor în nor şi m-am jucat trasând forme geometrice şi constelaţii din stele. Luna, Calea Lactee şi stelele căzătoare străluceau ireal, oferindu-mi o privelişte fascinantă. Eram în al nouălea cer la propriu, într-un ţinut al lucrurilor cu susul în jos. Vroiam să văd deasupra mea oraşul, în toată splendoarea sa, astfel că am pornit din nou la drum, printre nori, fulgi de zăpadă, lumini şi umbre. Pluteam şi ce bine mai era!

Imaginează-ţi două lumi contopindu-se, tu fiind la mijloc. Luminile oraşului şi strălucirea astrelor pe cerul nopţii devin una şi aceeaşi realitate, iar tu devii parte din ele. Un fulg de zăpadă mi se aşează pe nas. Deschid brusc ochii. Am adormit, iar visele şi-au făcut de cap cu mine. Poiana însorită este neschimbată, iar Prius-ul mă aşteaptă răbdător să redescoperim lumea împreună. Ştiu că a contribuit şi el la mica mea evadare din realitate şi pentru asta le sunt recunoscătoare celor de la Toyota.

Sa ne lasam dorintele sa pluteasca 2

***

Sunt o visătoare. Suntem nişte visători. În fiecare zi, cu ochii deschişi, dorinţele noastre  evoluează, asemeni omidei în fluture. Ne punem visele într-un borcănel şi facem tot posibilul pentru ca acestea să se îndeplinească şi să îşi ia zborul. Important este să ne străduim mereu.

Pentru compania Toyota, fluturii s-au transformat în maşini hibride, cu un consum şi emisii reduse, cu un design eficient şi o aerodinamică de impact. Au creat maşini cu un sistem integral, Hybrid Synergy Drive, care permite deplasarea maşinii prin propulsia asigurată de motorul termic, de cel electric sau de conjugarea ambelor motoare.

Al meu Prius este hibridul cel mai bine vândut la nivel mondial şi lider la economia de combustibil, având un consum de numai 3.7 litri/100 km. O minunăţie auto.

Ei au visat ca noi să plutim cu un automobil perfect şi au reuşit. Eu am păşit pe stele şi pe nori.

Sa ne lasam dorintele sa pluteasca 1

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Sursă imagini.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s