La tropice din motive de miez

Sunt în paradis. În faţă, marea de un albastru pur îşi etalează frumuseţea pentru mine, muritoarea. Deasupra, soarele este stăpân peste tot cuprinsul pământului, încălzind nisipul ce scânteiază sub razele calde, asemeni unor nenumărate cristale. În depărtare, un mic petec de nisip şi doi palmieri ce formează litera „V” delectează privirea. Nori firavi, de un alb preţios încearcă cu greu să facă puţină umbră, dar la tropice nu au nicio şansă.

Uşoara adiere a vântului mă învăluie cu arome dulci, plăcute, pe care nu m-ar deranja să le închid într-o sticluţă de parfum care să mă însoţească mereu. Hamacul mă leagănă alene sub palmierul înclinat aproape de pământ. Îmi plac aceşti copaci. Ilustrează cel mai bine cursul naturii. Dintr-o nucă de cocos adusă de mare pe plajă, firavul palmier se înalţă ani de zile spre soare, pentru ca mai apoi să se contopească cu pământul şi cu apa, în momentul în care rădăcina nu îi mai poate susţine greutatea.

Închid ochii. Încerc să ascult cu atenţie tot ce se întâmplă în jurul meu. Sunt sigură că visez iar, ca de atâtea ori în timpul zilei, fără niciun motiv. Îi deschid. Tot paradisul.

La tropice din motive de miez 1

De-a lungul plajei, cocotierii aflaţi aproape de apă fac umbră asemeni unor baldachine. Aduse de apa de cleştar, scoici de nenumărate feluri se ivesc în nisip. Scoicile sunt o slăbiciune de-a mea, astfel că abandonez hamacul pentru moment şi mă aventurez în căutarea celor mai frumoase cochilii. Cu răbdare, în pălărie se strâng culori, forme şi texturi diferite. În mintea mea deja prind contur imaginile unor ornamente chic pentru cei dragi, însă revin repede cu picioarele în nisip.

O nucă de cocos îmi face cu ochiul de la trei paşi. Mai că-mi vine să ţopăi de bucurie. Dar de ce să nu o fac? Plaja este pustie şi doar nuca îmi poate fi martoră la nebunie. Am noroc că nu este una verde, pentru că aş avea greutăţi la spargerea ei. Iau o piatră potrivită pentru misiunea de sacrificare a nucii de cocos şi procedez ca în filme. Trosc-ul îmi demonstrează că, în ciuda neîndemânării, mă pricep şi imediat un firişor de suc răcoritor îmi îmbată simţurile. Băutura perfectă, încântare pură. Ambiţioasă din fire, trebuie să gust şi miezul, acel miez foarte sănătos, din care se face laptele de cocos. Dintr-o dată, am un deja-vu, dar nu mai apuc să îmi aduc aminte faţă de ce sau de cine pentru că soarele mă orbeşte.

Flash-ul mă aduce în bucătăria mea. Trezită din reverie, îmi aduc aminte că luam micul dejun. Mă uit în jos. O jumătate de bol cu iaurt, miez de lapte, banane, seminţe de floarea soarelui, de susan, de dovleac şi de stafide aşteaptă să fie terminat. Fac rapid conexiunea: miez de lapte, miez de cocos. Prima bunătate m-a dus cu gândul la o binemeritată vacanţă, iar cea de-a doua a reprezentat declicul pentru întoarcerea la realitate.

Ce bine era la soare, în hamacul de lângă mare. Miezul de Lapte de la Delaco mă consolează, în schimb. Sunt fan brânză de când mă ştiu, iar această inovaţie în materie de produs alimentar, m-a cucerit de la primul spot tv.

La tropice din motive de miez 2

Notez pe un bileţel următoarea reţetă dulce pe care e musai să o prepar: tartă cu ciocolată şi lapte de cocos. Pe tine la ce te duce cu gândul „Miezul de Lapte” delicios?

P.S.: Grijă la visele cu ochii deschişi. 😛

 

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Sursă foto 1. Sursă foto 2.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s