Lună: Iunie 2013

Prima mea participare la Masa Critica

Cu siguranţă, eu şi Anca am ieşit ieri din zona noastră de confort. Prima noastră participare la Masa Critică: un bike trip spre Hărman, o ediţie inedită gândită de Braşovul Pedalează care a strâns la start peste 120 de biciclişti. 🙂

A fost minunat, a fost hardcore, a fost o experienţă care mi-a demonstrat că totul este posibil, dacă ai voinţă. Şi da, ne vom prezenta la multe ediţii ale Mesei Critice, de acum încolo. 🙂

Cu ocazia primei vizite la Biserica Fortificată Săsească din Hărman, am asistat la un concert deosebit susţinut de elevii Liceului de Muzică ”Tudor Ciortea”.

Mi-a plăcut mult:

  • Intrarea noastră în Cetatea Hărman, filmată cu o mini-cameră aflată în aer.
  • „Tema din Lista lui Schindler”, de John Williams, din cadrul concertului
  • Orga şi acustica din biserică
  • Maşinile de drift cu care ne-am intersectat pe traseu

 

Mai jos: poze din Biserica Evanghelică din Hărman.

Prima mea participare la Masa Critica 1 Prima mea participare la Masa Critica 2 Prima mea participare la Masa Critica 3 Prima mea participare la Masa Critica 4 Prima mea participare la Masa Critica 5 Prima mea participare la Masa Critica 6 Prima mea participare la Masa Critica 7 Prima mea participare la Masa Critica 8 Prima mea participare la Masa Critica 9 Prima mea participare la Masa Critica 10 Prima mea participare la Masa Critica 11

Poze de pe drum găsiţi pe pagina de Facebook Braşovul Pedalează.

Anunțuri

„Pe care” sau „Care”?

 De fiecare dată când cineva profanează limba română vreau să fac asta.

Cel mai frecvent caz întâlnit: cel din titlu, eterna omitere a prepoziţiei „pe” de lângă pronumele relativ „care”. Dar pentru că niciodată nu ne-a plăcut teoria, nu-i aşa?, hai să demonstrez simplu:

Cartea care era expusă în vitrină mi-a atras atenţia.

Cartea pe care mi-a împrumutat-o a fost interesantă.

Greşit: Cartea care mi-a împrumutat-o a fost interesantă.

Maşina care stătea la semafor era albastră.

Maşina pe care am cumpărat-o era albastră.

Greşit: Maşina care am cumpărat-o era albastră.

În concluzie:

Dacă „maşina”/„cartea” este subiectul propoziţiei (răspunde la întrebările cine? ce?), atunci corect este să spunem „care”.

Dacă „maşina”/„cartea” este complementul direct al propoziţiei (răspunde la întrebările pe cine? ce?), corect este să spunem „pe care”.

„Pe care” sau „Care”

Sursa foto.

Pe 28 iunie, Masa Critica ajunge in Harman

Mi-a plăcut super mult prima ediţie Skirt Bike Brasov, astfel că voi accepta provocarea intitulată Masa Critică şi voi pedala alături de braşoveni spre Biserica Fortificată din Hărman. 😀

Pe 28 iunie, Masa Critica pedaleaza spre Harman

Evenimentul organizat de Asociația Brașovul Pedalează susţine Festivalul ”Musica Barcensis”, asftel că, odată ajunşi în Hărman, vom lua parte la  un concert susținut de elevii Liceului de Muzică ”Tudor Ciortea”.

Adunarea bicicliştilor va avea loc începând cu ora 16:30, iar plecarea se va face la ora 17:00. Traseul va fi următorul: Primărie, blvd. Eroilor, blvd. 15 Noiembrie, str. Toamnei, str. Hărmanului, Triaj, DN11 până în Hărman, giratoriu Hărman, str. Gării, Biserica Fortificată Săsească Hărman.

Sursa foto.

Cum a fost la Arteroportul Fatzada 2013

22 iunie. A doua zi de Fatzada 2013. Festivalul de Artă şi Cultură Urbană FATZADA.

Am făcut (încercat să fac, mai bine zis :D) baloane uriaşe din săpun, am jucat badminton, am admirat avioanele expuse în Piaţa Sfatului, am privit cerul pentru a fi uimită de cât de bine se simt în aer săritorii cu paraşuta, am fost încântată de demonstraţiile piloţilor, am stat cu încă 15 oameni sub un cort când a început ploaia pentru a îi asculta pe cei de la The Others. 😀

După ziua de ieri: vreau să sar în tandem cu paraşuta pentru a scăpa de frica de înălţime şi să joc squash. 😀

Nouă ne-a plăcut la Fatzada. Mult. Fă o plimbare până în Piaţa Sfatului. Mai este şi azi o zi. 😀

Cum a fost la Arteroportul Fatzada 2013  1 Cum a fost la Arteroportul Fatzada 2013  2 Cum a fost la Arteroportul Fatzada 2013  3 Cum a fost la Arteroportul Fatzada 2013

Generaţia „Căutătorilor de poveşti”

În copilărie, primele cărţi pe care le-am devorat filă cu filă, volum cu volum, au fost cele din seria „Poveşti nemuritoare”. O ţin minte şi acum pe bibliotecara cumsecade care mi-a recomandat primul volum şi care zâmbea de fiecare dată când mai trecea unul pe permisul meu. A ştiut ea ce a ştiut şi îi sunt recunoscătoare pentru apetitul trezit atunci pentru lectură.

Îmi este greu să aleg o carte dintre miile existente în librării sau anticariate. Deşi am o listă care mă face să mă duc direct la ţintă, să evit să stau cu orele în librării şi să aleg titlurile dorite imediat, de multe ori mă trezesc în posesia unor cărţi ce mi-au fost recomandate sau de care am auzit în urma unor campanii de promovare.

Din mass-media am aflat, la sfârşitul anului trecut, de campania „Căutătorii de poveşti”, un cumul de povestiri adunate din bibliotecile din România care sunt incluse în programul Biblionet – un program datorită căruia locuitorii din satele şi comunele din ţară folosesc calculatoare, imprimante şi videoproiectoare, de la mic la mare.

Am terminat zilele trecute de citit e-book-ul (îl descărcasem de pe site-ul oficial încă de la apariţia lui, însă, spre ruşinea mea, am tot amânat finalizarea lui din varii motive) şi am rămas plăcut impresionată de el. Şi puţin tristă, nu pot nega acest lucru.

Cele 50 de poveşti au fost scrise de Radu Paraschivescu, Cătălin Ştefănescu, Irina Păcurariu şi Vlad Petreanu, după un turneu de 10 săptămâni în toată ţara. Datorită celor 4 căutători şi poveştilor creionate de ei am aflat cum s-au reunit familii, cum bunicii îşi pot vedea nepoţii aflaţi în alte ţări, cum oamenii îşi găsesc de lucru, cum tinerii isteţi câştigă premii la concursuri naţionale şi multe, multe altele.

Pe mine lectura e-book-ului m-a întristat şi m-a bucurat, m-a amuzat şi m-a făcut curioasă. M-a făcut să ţin la cărţile mele. Ştiam că este greu pentru o bibliotecară, în mediul rural, să întreţină o bibliotecă şi să ajute la educarea copiilor, însă nu ştiam cât de greu exact.

Generaţia Căutătorilor de poveşti

Vă las mai jos o infimă parte din frumoasele poveşti şi vă întreb: mai ţineţi minte care a fost prima carte pe care aţi împrumutat-o de la bibliotecă?

„Cărţile sunt precum o altă viaţă în viaţa ta. Tablou în tablou. Povestea unui personaj dubios, pe care nu l-ai mai întâlnit niciodată, nici la casă la coada hipermarket-ului, nici la serviciu, nici măcar din greşeală nu ai dat vreodată peste el la metrou. Cu fiecare carte deschisă, viaţa ta se mai schimbă un pic. Ai mai primit pe cineva lângă tine: personaje care îţi provoacă repulsie sau pe care le iubeşti, personaje de la care ţi-ai fi dorit să moşteneşti niscaiva trăsături – păcat însă că sunteţi cunoştinţe, nu şi rude.”

„De fiecare dată când deschizi o carte, o înşiruire de străini îşi aşteaptă cuminţi rândul la coadă pentru a intra în viaţa ta. Iubeşte-i deopotrivă, învaţă ce este bun de la cei buni şi învaţă ce este binele de la cei răi. Şi, mai presus de toate, nu te simţi niciodată vinovat când foloseşti viaţa din viaţa ta pentru a fugi în irealitatea imediată.”

* Biblioteca mică de cartier şi ale ei rafturi ticsite de cărţi, nu mai există acum. Sediul ei a fost demult transformat în sucursală de bancă.

Sursă foto şi text: Căutătorii de poveşti.

Share-ul cel de toate zilele

Facebook-ul abundă de informaţii. Fie că vrei sau nu să ştii despre ele. Un torent de postări personale, ştiri mondene, politice, sociale şi evenimente ne întâmpină în News Feed după fiecare logare.

Printre ele sunt multe care mă determină din start să le ignor, postări care nu îmi captează atenţia, prin omiterea unui singur lucru: simpla, dar vitala, Descriere.

Acum câteva zile am dat peste un eveniment creat pentru o lansare de carte. Nu voi da mai multe detalii despre cine, ce, când, unde, cum. Ei bine, doar link-ul respectivului eveniment era trântit în News Feed. Nu tu o frază despre dată, oră, locaţie, invitaţi. Eu ce să înţeleg?  Un număr măricel de persoane din lista mea de prieteni fac acelaşi lucru, am observat. Copy-paste un link, o poză şi aia e.

Dacă vrei ca ceilalţi să priceapă ce ai vrut tu să spui, să transmiţi, oferă totuşi 2-3 informaţii despre x, y, z. Nici tot romanul că atunci dăm în absurd, însă 1-2 fraze sunt suficiente pentru că, împreună cu vizualul, textul atrage mult mai eficient atenţia utilizatorilor către un eveniment pe care doreşti să îl promovezi, despre o poză care îţi place, despre acţiunile unei companii, despre o ştire sau melodie ascultată recent. Cresc, astfel, şansele ca ceea ce tu vrei să promovezi să fie, într-adevăr, luat în seamă.

Vrem să fim diferiţi, să ne detaşăm de restul lumii prin ceea ce facem, prin ceea ce citim, ascultăm sau mâncăm. Detaliul personal este cel care face diferenţa. 😀 Vrei să ajuti un prieten cu promovarea unei pagini? Nu trânti link-ul şi atât. Laudă-i activitatea, iar pagina va fi accesată de un număr mai mare de feisbuchişti, atraşi de descriere. Acelaşi lucru este valabil şi pentru restul reţelelor de socializare.

Ştiu. Sunt mult prea perfecţionistă şi poate pălăvrăgeala de mai sus este inutilă. Dar, în fond, nu aşa ar trebui să fim cu toţii? Dornici ca lucrurile să fie perfecte, de la bun început?

Sursa foto.

La vânătoare de lei. Cannes Predictions 2013.

Astăzi am fost prezentă la un eveniment organizat în premieră în oraşul de la poalele Tâmpei de Şcoala de Comunicare Braşov,  Facultatea de Sociologie şi Comunicare şi Leo Burnett România, în corpul T. Este vorba despre CANNES PREDICTIONS, o proiecţie a celor mai bune creații publicitare din lume.

Braşovul şi-a încercat şansele la vânătoarea de lei! Rămâne de văzut dacă am intuit bine şi dacă reclamele propuse de noi, vor ieşi câştigătoare. 😀

La vânătoare de lei. Cannes Predictions 2013

Cannes Lions este cel mai prestigios festival de publicitate din lume, în România ajungând la cea de-a 12-a ediție. Cu câteva zile înainte de începerea festivalului Cannes Lions, este organizat, la nivel global în rețeaua Leo Burnett, Cannes Predictions. Vânătoarea de lei atât pentru publicitari, cât şi pentru amatori.

Începând de astăzi, a fost lansată o aplicaţie pe Facebook prin intermediul căreia oricine poate vota 12 reclame favorite, din cele 35 considerate de rețeaua Leo Burnett Worldwide ca fiind cele mai bune creații publicitare ale anului 2012-2013. Rezultatele finale ale Cannes Lions hotărăsc cine a avut viziune, devenind câştigător al competiției prin acumularea de puncte pentru reclamele ghicite în cadrul aplicaţiei. Concurentul cu cel mai mare punctaj va fi desemnat câștigător la final. Hai că nu este greu. 😛

Aplicaţia – >  http://apps.facebook.com/cannespredictionsro/.

Dintre cele 35 de reclame vizionate, primele 5 pe lista mea, sunt următoarele:

1. Coca-Cola Small World Machines – Bringing India & Pakistan Together

 

2. Channel 4 Paralympics – Meet the Superhumans

 

3. Helpless – St John Ambulance

 

4. Chrysler – Jeep „GPS to get lost”

 

5. Dumb Ways to Die

 

Sursa foto: Şcoala de Comunicare Braşov.

Ce iubesc românii?

Marea. Muntele. Prietenii. Iubesc să iubească. Zâmbetele. Ciocolata. Muzica. Urşii panda. Cărţile. Lista de iubiri este mare. De unde ştiu? De la Marta Popescu, iniţiatoarea proiectul fotografic “IUBESC”.

“Ziarele nu o spun. Televiziunile nu o arată. Pe stradă ne grăbim prea tare ca să mai observăm ceva. Şi totuşi, toţi avem dramul nostru de iubire pentru cineva, pentru ceva. Iar atunci când toţi ne adunăm ca să spunem tare şi răspicat ce iubim, dramul acela de iubire se transformă în ceva colosal ce ne răvășește, ne unește și spune despre noi cine suntem… ce iubim”, declară Marta.

Proiectul a început ca o joacă alături de prieteni. Acum 2 ani, Marta Popescu şi-a invitat prietenii în studio pentru a spune ce iubesc. Fiecare a scris pe o foaie cuvîntul care îl reprezintă şi aşa s-a născut proiectul fotografic care, un an mai târziu, a adunat 1500 de oameni la primul eveniment din Bucureşti.

Ce iubesc românii

După un prim eveniment, proiectul “IUBESC” a urmat un curs firesc şi a pornit într-un turneu naţional, în 8 oraşe: “8 zile în care oamenii vor uita tot, mai puţin ceea ce iubesc”, potrivit Martei. Tânăra a străbătut deja 3 oraşe (Iaşi, Cluj şi Tg. Jiu) pentru a surprinde oamenii aşa cum sunt: liberi, nebuni, timizi, îndrăzneţi, creativi, sinceri. Mai urmează 5. 😀

Dupa fiecare şedinţă foto, ce se desfăşoară în intervalul orar 14.00 – 22.00, fiecare eveniment este urmat de o petrecere. La finalul turneului, Marta Popescu se va întoarce în Bucureşti pentru o expoziţie, dar şi pentru lansarea albumului fotografic cu cele mai reuşite poze.

Caravana proiectului “IUBESC” a ajuns deja şi va ajunge în următoarele oraşe:

25 mai – Iaşi – Club Zona Party Space

1 iunie – Cluj – Club Boiler

8 iunie – Tg. Jiu – Club Belfast

15 Iunie – Craiova – Club Craiova Veche

22 iunie – Timişoara – Club Madness

29 iunie – Sibiu – Music Pub

6 iulie – Braşov – Goha Studio

13 iulie – Vama Veche – Club Goblin

Mie îmi place foarte mult ideea Martei şi de aceea o voi ajuta, alături de alţi tineri iubitori, la organizarea evenimentului în Braşov. Dacă vrei şi tu să te implici pe 6 iulie şi să ne dai o mână de ajutor, lasă-mi un mesaj şi discutăm toate detaliile după. 😀

Ce iubesc românii 1Ce iubesc românii 3Ce iubesc românii 2Ce iubesc românii 4

😀

Până una-alta, pozele din ediţiile trecute pot fi vizualizate pe pagina de Facebook a proiectului. Despre Marta Popescu aflaţi mai multe informaţii aici.

Eu ştiu ce voi face pe 6 iulie. 😀 Voi ce iubiţi?

Sursele foto:  de aici şi de aici.

Sticla de gheaţă – Experienţa Coca-Cola din această vară

Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie: Plină vară. Căldură mare, moncher. Eşti la mare alături de prietenii tăi. Valurile albastre aduc pe plajă scoici strălucitoare. Vântul adie uşor, iar mirosul mării te învăluie. Îţi este sete. Deschizi mini-lada frigorifică şi te serveşti cu o sticlă de Coco-Cola. Faţă de sticla cu care te-ai obişnuit deja, aceasta este aparte, muuuult mai specială: este realizată cu totul din gheaţă.

După Campania Sharing Can, brandul Coca-Cola o face din nou. Când ai mai băut suc dintr-o sticlă de gheaţă? Pe răspunsul la această întrebare mizează vara aceasta cei de la Coca-Cola, pe experienţa unică a consumatorului. Ce mai are special noua sticlă? O brăţară roşie cu logo-ul Coca-Cola de care să o ţii pentru a nu îţi „îngheţa” mâna şi care îţi rămâne suvenir după. 🙂

Sticla de gheata - Experienta Coca-Cola din aceasta vara

Eu o consider o mişcare genială de marketing: guerrilla advertising amestecată cu partea eco friendly de ambalare. Pentru o vară uităm de dozele goale de suc, pentru că noua sticlă se topeşte între degete şi nu mai rămâne nici urmă de gunoi pe plajă.

Enjoy the little things. Enjoy the melting bottle of Cola. 😀

 

Sursa foto.

Proud to ride like a girl!

Duminică am „biciclit” cu drag amintindu-ne de copilărie, de vremurile când eram young & free şi fără griji, în cadrul primei ediţii Skirt Bike Braşov. A fost AWESOME, ce să mai!

Ploaia de dimineaţă a vrut probabil să vadă cât de determinate suntem să pedalăm chiar şi pe o vreme mocănească, însă, în cele din urmă, a ţinut cu noi, iar soarele ne-a călăuzit de-a lungul aventurii pe străzile oraşului nostru minunat. Cu pelerinele şi umbrelele colorate din dotare, oricum vremea rea nu ne-ar fi oprit. 🙂

La Primărie, punctul de întâlnire al celor mai chic bicicliste şi prezentabili biciclişti, am fost întâmpinate cu flori, baloane, zâmbete şi muuulţi fotografi dornici să surprindă cele mai cochete fete, cele mai accesorizate biciclete şi cea mai colorată Paradă din câte au fost văzute în Braşov.

Şoferii ne-au claxonat admirativ şi au respectat coloana de biciclişti, iar trecătorii s-au oprit să ne admire, să ne salute şi să ne încurajeze. Sunt convinsă că am reuşit să lăsăm o amprentă asupra acestora cu privire la respectarea bicicliştilor în trafic şi la beneficiile mersului pe bicicletă. Eu una sunt încântată de fiecare dată când văd fete pe bicicletă prin Braşov şi sunt sigură că, de acum înainte, mult mai multe vor fi admirate pe străzile oraşului.

După ce am parcurs traseul, ne-am oprit cu toţii la Bistro Ma Cocotte, pentru o binemeritată relaxare în cadrul party-ului organizat de fetele chic de la Skirt Bike. Participanţii au putut admira creaţiile handmade ale artistelor locale, au participat la tombola destinată lor şi au făcut poze chic cu bicicletele din dotare. 🙂

Le felicit pe fete pentru evenimentul minunat gândit şi implementat până la cel mai mic detaliu şi aştept cu nerăbdare viitoarea ediţie.

Anca, Radiana, Delia şi voi mai vreţi, nu? 😀

Proud to ride like a girl 1

Proud to ride like a girl 8 Proud to ride like a girl 3 Proud to ride like a girl 4 Proud to ride like a girl 6 Proud to ride like a girl 7Proud to ride like a girl! 5Proud to ride like a girl 2

Sursele foto: Lupu Daniel, Nadia Comanici, Bogdan-Teodor Batar, Szabo Robert, Cătălin Grosu.

Mai multe poze puteţi admira aici sau aici, iar mai departe vă descurcaţi voi prin doldora de foldere colorate Skirt Bike Braşov create post-event. 😀